Despre carte: an / - Hei?! Pal?! Stop! Cui spun ei?! Încerc să nu fiu atent și merg mai departe. Vocile și pașii nu se potolesc. Încep să alerg, doar fusta lungă îmi sta în cale, iar în curând mă ajung din urmă, împingându-mă instantaneu spre peretele aspru. „Am vrut să avem o conversație normală, una palidă, iar tu porți papuci.” Uau, asta nu e bine. - Eu... nu... Lasă-mă să intru... P-p-te rog... - Nu, asta nu va merge. m-am supărat. Din cauza ta, apropo, vreau plata. - P-p-boards? - Da, vreau să mă joc. Degetele ticăloase îți ating obrajii. - Și-a luat mâinile de la ea. - Ce?! Kir, asta e carne proaspătă?! - Chiar dacă da, nu este al tău. - Tipul urât se mută într-o parte. „Nu ai tăi”, ochii întunecați se uită în fața mea, „ci ai mei”....